STAPAN. Preotul Vasile Oprescu se poarta ca si cum cimitirul ar fi mosia lui Razvan Bica Biserica noua e inchisa, iar de jur-imprejur nu se vede nici tipenie de om. Acum e liniste si pace dupa ce, in urma cu cinci ani, pe micuta strada din fata Bisericii „Sf. Ilie” s-au purtat lupte cu oua si coliva intre sustinatorii vechiului preot, Nicolae Barbu, si groparii actualului paroh, Vasile Oprescu. Intre timp, locul vechiului preot a fost luat de Lucian, fiul parohului Oprescu, iar lucrurile pareau a se calma. Totul, pana intr-o zi, cand, potrivit unor surse din parohie, fiul si-a reclamat tatal la Patriarhie.
Cu cateva luni in urma, preotul Vasile Oprescu a ajuns iar in lumina reflectoarelor: parintele paroh a luat un ciocan si, suparat ca proprietarul unui loc de veci din cimitirul sau si-a construit un cavou fara aprobarea sa, l-a daramat, bucata cu bucata. Enoriasii sai au fost printre putinii care nu s-au mirat: „Pai ne asteptam la orice de la el”, ne povesteste A.M., care doreste sa-si pastreze anonimatul, in timp ce ne conduce spre mormantul sotului sau. „Acum doi ani, sotul meu a murit. Noi aveam cumparat mai demult locul de veci, asa ca atunci am crezut ca e totul aranjat. Cand l-am adus la capela, preotul mi-a cerut 5 milioane de lei. Doar pentru ca l-am adus la capela. Din ce am inteles, toata lumea care vine cu mortul la cimitir trebuie sa plateasca aceasta taxa, pe langa taxele de groapa si de intretinere a mormantului!” continua A.M.
Ecaternia are 72 de ani, si tocmai a aprins o lumanare la mormantul surorii sale: „Acum cam vreo juma’ de an, am venit la cimitir sa mai aprind o lumanare. Cand am ajuns, am vazut ca mormantul era acoperit cu pamant de la un cavou din apropiere. M-am dus la preot, care a chemat imediat baietii care se ocupa de intretinerea cimitirului. I-a intrebat de ce nu a fost inca ridicat pamantul si a inceput sa-l loveasca tare pe unul dintre ei, cu o carte d-aia mare de rugaciuni, in cap. Eu nu am vrut asa ceva, ca eu nu de aia m-am dus la preot!”. Iesind din capela, o femeie intre doua varste se opreste si sta de vorba cu noi in dreptul noii biserici: „Eu am fost printre sustinatorii fostului preot. Am fost cu dansul si la Patriarhie, am facut si greva, degeaba! Cand l-a batut preotul Oprescu eu eram in biserica. A inceput sa dea in el cu Biblia si Crucea. Am sarit noi, enoriasii, ca altfel cine stie ce putea pati bietul om”.
Femeia continua povestea: „Dupa el a venit fiul lui Oprescu. Mie chiar mi-e mila de baiat. A muncit mult, s-a implicat mult, vrea sa faca multe, dar? Acum ceva vreme, si-a reclamat tatal la Patriarhie, nu stiu exact de ce. Ca de obicei, parohul nu a patit nimic, numai ca s-a razbunat pe fiul sau si l-a facut preot 3. Adica cu un rang mai mic. Mai este un preot nou, care nu are nicio treaba, dar are rangul 2. Preotul nou se ocupa acum de cimitir, iar fiul sau de lumanari si cruciulite”. Intrebata de ce Patriarhia nu ia nicio masura impotriva sa, femeia ne raspunde imediat: „Pai, el e in gratiile lui Teoctist, ca a ajutat la construirea de multe biserici si manastiri prin tara si tine mult la el. Uitati-va si dumneavoastra la pictura de pe partea dreapta a bisericii…”. Privind spre locul indicat de femeie, vedem zambetul cald si privirea blajina a Preafericitului Teoctist, intr-un mozaic aurit, cu mult mai mare decat al majoritatii sfintilor de pe biserica.